Solitudine

sunt singur
nu ma gasesc
ce sa fur
sa pot sa iubesc

pe acest pamant
doar eu sunt
deasupra pe cer albastru
singur soare maestru

eu sunt dumnezeu
eu sunt mereu
atotputernic zeu
doar eu mereu

sunt stapan peste tot
totul e nimic
de aici scot
ideea ca sunt puternic

vant incet se bate
doar el imi este frate
pe el il aud
si de frica ma ascund

peste par zapada cade
venele-mi sunt vides
si incet lacrimi ude
peste staturile scunde

si acum in prag de moarte un vis
ma pierd prin abis
imi vad prietenul interzis
in departare............ sa stins

si odata cu el
ma duc cu mult zel
ridic cat mai sus
ma ridic la apus

sfarsesc visand ca zbor
deasupra tuturor
un final perfect
dumnezeu merita respect