cand cu-o foaie in mana in acorduri de pian
scriam ceva prostii, intr-o fericire puerila
bucurandu-ma de acea atmosfera senila
acum parca port in mine o urma de senila
mi-ai traversat viata, ai fost abila
ca desertul traversat agale de o camila
luand-o ca pe o forma de convietuire civila
peste toate, a fost o experienta utila
dar apa trece si pietrele se uda
lasand in urma o sete avida
in fond e doar lasitate prin acte disperate
dand o alte definitiei inertiei decat cea din carte
iar cand vei vrea sa treci la fapte
decizia e luata ireversibil in unalimitate
am fost eu, ai fost tu si am fost noi
insa din exterior am fost doar ei.
