O poezie scrisa cu ceva timp un urma, incompleta, continuarea ei trebuia sa fie ampla, doar ca am trecut de la diverse stari si nu am fost niciodata sigur pe un final potrivit, la un momentdat ei trebuiau sa moara, ea ajunge in iad, el in rai, el omoara ingerii si pe dumnezeu sa o salveze, apoi se trezea, totul era un vis iar ea ii spune ca il paraseste. Sau poate ca e prea urat finalul asta, asa ca ramane in stand by pentru moment, iar ce e sigur e aici pe blog, expus pentru pareri si comentarii.
Pe o strada pustie
Intr-o noapte de decembrie
Se plimbau fara directie, un barbat si o femeie
Ea in palton si rochie maronie
El in sacou si o neagra palarie
O zarii din capul strazii
Cu acea atentie feroce in urma prazii
Dar se indrepta timid spre ea si cand ajunge ii zice asa
-Buna, cred ca esti noua mea vecina, nu?
-Buna, Sofia, da, iar dumneavoastra domnu'.....
-Domnu' nu! Doar simplu....Mayu.
Cinci luni mai tarziu, prin mai pe 23
Pe-o campie verde erau numai ei.
-Ma iubesti iubito? Si te rog sa imi raspunzi!
-Nu iubitule! Dar te rog sa nu ma crezi!
Iubitule, dar daca ma vei parasi ?
-Iubito n-o voi face nici de v-oi muri!
-Nici de va ninge cu petale de trandafiri?
-Nici, daca pentru asta voi omora chiar si ingerii.
Peste doua luni, intr-o zi de luni, iulie 27
Pe o insula, pe o mare, undeva foarte departe.
-La multi ani iubitule, azi e ziua ta
Si cadoul tau din partea mea,
Pentru tine dragule, insula asta.
-Iti multumesc iubito, vino sub mana mea
Si uitate-n zare, caci tie iti dau marea
-Iubitule, marea e a mea
Si asta e unica insula din ea.
-Iubito, nu exista nici mari si nici metafore
Sa poata sa iti dea dragoste mai mare
Decat pun intr-un mic sarut
Caci cand te sarut iubito, pentru tine raman mut.
Undeva printr-o toamna aurie
Umbra unui copac cu miros de gutuie
Si-o melancolica parca melodie,
Degetele ei se rasfatau cu ciocolata amaruie,
Pe buze dansandu-i o poezie,
Prin ochii lui albastri ar vrea sa se destainuie.
-Iubitule glasul tau face economie?
De ziua mea, limba-ti amara ca o lamaie?
-Nu iubita mea femeie,
Dar cadoul ce eu ti-l am dat tie
A fost candva demult, intr-o noapte de decembrie
La multi ani sa-ti spun ar fi cred o ironie,
Timpul fiind pentru mine ceva ce a fost si o sa mai fie.
Iar vorbele iubito sunt notiuni sau poate doar o idee,
Dar sentimentul, femeie, se simte si se stie
Dragostea mea e o forma de nebunie.
Si spune-mi iubito acum mie,
Daca ciocolata iti spune cumva tie
Ca nu e dulce si e amaruie ?
Seara de Craciun
Am o foaie in mana, un creion, s-un gand
Iti scriu doar sa nu-mi auzi glasul tremurand
Sa-ti spun ca a trecut aproape un an de cand,
Intalnindu-te pe tine am uitat de discernamant
Timpul trece repede si nu se-ntoarce
Ca doua ghete grele ce zapada tre' sa o calce
Dar pentru mine timpul ce a trecut
Ramana mereu prezent placut trait prin trecut
As vrea sa te sarut...
Dar o voi face maine, si "as vrea" va fi doar "as fi vrut".
Iubito maine e revelionul nostru
Si o sa il sarbatorim pe alt astru
Maine am sa iti zic ce a trebuit sa iti zic in mai,
Sub mana mea te voi ruga sa stai,
Si nu, nu, nu cred ca o sa mai ai....
Cuvantul ii pica din mana, si capul pe hartie, privit pe fereastra fiind, de o luna plina, plina de emotie.
